Scriu
0 Flares 0 Flares ×

Primele tentative de a scrie mi le amintesc de prin şcoala generală. Ca orice tânără domniţă, aveam un fel de jurnal, în care începusem să consemnez cu oarecare regularitate diverse gânduri şi întâmplări mai mult sau mai puţin importante, dar pe care le voiam consemnate eternităţii. Iniţial în română, apoi, pentru ceva mai multă intimitate, în engleză (părinţii au prins epoca în care se studiau franceza şi rusa).

Am dus tradiţia mai departe şi în liceu. În plus, prin clasa a zecea, se stricase televizorul şi mama a văzut în asta un semn cum că nu îmi mai trebuia şi că astrele au decis că e mai bine să îmi ocup timpul liber citind. Aşa că, spre mândria familiei, eram văzută des în fotoliul preferat cu privirea pierdută în paginile vreunei cărţi, care, culmea (!), nu făcea parte din lista obligatorie de lecturi. A fost perioada în care am început să explorez şi poezia. Inspirată de ficţiune sriam despre multe, aproape în fiecare zi, găsind o mare plăcere în asta. De fapt, ca să fiu sinceră, îmi oferea şi un sentiment de superioritate şi apartenenţă la o lume diferită, mai bună.

Tot prin liceu descoperisem mai bine PCul şi internetul, care se dovedea util în principal pentru referatele de sfârşit de semestru, pe care, ca toţi colegii, le descărcam cu sfinţenie, fără citare de surse. Nu ştiam ce înseamnă un blog. Am aflat puţin mai târziu, prin facultate. Am fost impresionată şi de la început mi s-a părut că îţi trebuie mult curaj să faci asta. Să îţi expui ideile oricui are acces la internet şi să fii pregătit pentru orice reacţie. Şi mai era şi toată viaţa offline studenţească, care îmi ocupa destul din timpul liber.

În ultimii ani m-am apropiat de blogosferă, ne-am împrietenit puţin şi ideea de blog a devenit tentaţie. Am avut multe ezitări. Că poate nu aş avea aşa mult timp, că e cam târziu, că nu aş avea despre ce să scriu, că aş scrie prost, că ar şti lumea că scriu prost. E un experiment, din care voi avea cu siguranţă multe de învăţat. Mai ales despre mine. Pentru asta nu e niciodată târziu.

foto via sxc.hu

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

Written by Anamaria

Crescută pe dealuri și prin copaci, am trecut prin liceu teatral, am studiat științe politice, am job într-o corporație și VISEZ. Ziua, noaptea, la prânz, dimineața. Nu sunt o persoană matinală. Mai multe informații găsești aici

This article has 4 comments

  1. Andra Reply

    Și prima postare e fix de ziua mea! Am să țin și eu minte asta. Bine ai venit :)

    Și mult succes 😀

    • Anamaria Reply

      Ce bine că există coincidenţe. :) La mulţi ani, aşa cu o mică întârziere, thanks şi mult succes şi ţie! :)

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *