Asociaţia plâgăcioşilor recunoscuţi

Asociaţia plâgăcioşilor recunoscuţi

Recent spuneam cât de mult îmi plac oamenii frumoşi, pe care mi-i doresc aproape, care mă inspiră şi mă conving că există speranţă în lume. Cu un fel de contra-exemplu, ce prefer să nu am prin preajmă sunt plângăcioşii. Genul de oameni pentru care simplul fapt că săptămâna începe într-o zi de luni e absolut devastator. De fapt, ei sunt doar nişte egoişti a căror maximă plăcere este să epuizeze psihic orice persoană le iese în cale, prin poveştile presupuselor drame care par a-i pândi la toate colţurile. Că a întârziat metroul, că…Read more …
Beautiful people

Beautiful people

I love beautiful people. I love being around them, sitting at the same table with them, going to the same places they go. Aesthetics matter, but in such a way that at some point become close to insignificant. I don’t say beautiful and mean good looking. I see splendid bodies that say nothing to me. Cold as statues, perfect for decorative purposes. The beauty that fascinates me close to obsession comes from electricity combined with vivid intellect. Or deriving from it. It’s the kind of beauty that stands out in a crowd, enveloping…Read more …
Gone with the wind

Gone with the wind

În weekendul care a trecut am păşit, fără să plănuiesc deloc asta, pe un velier. Povestea mea începe vineri când am ajuns la Limanu cu nişte prieteni care se pregăteau de practica cursurilor de sailing. Cum unul dintre participanţi lipsea, instructorul Sorin Iorga (un om absolut fascinant) mi-a lansat invitaţia, tentantă, de a-l înlocui pe absent. Am şovăit o secundă, doar o secundă, apoi am zis un foarte hotărât DA. Ceea ce mai trebuie să menţionez este faptul că experienţele mele pe bărci au fost în general destul de neplăcute, cu rău de…Read more …
Life is beautiful

Life is beautiful

Back in my high school days I had many moments in which I would grab a piece of paper and just start writing my thoughts. It sort of became a habit and a way for me to arrange my ideas and analyze them and myself in the process. And there was a time in which whatever little story I would start I would always start it with 'Life is beautiful'. Always. I cannot say now what triggered me to do it, what I perfectly remember is that when I’d put my pencil down…Read more …
Simona Halep pentru o zi. Sau două

Simona Halep pentru o zi. Sau două

În weekendul care tocmai a trecut am participat la a doua ediţie de Bloggers Open. Tenisul mi-a plăcut de când eram mică. În copilărie am avut o singură pereche de rachete, pe care mi-au făcut-o cadou bunicii, după ce o admirasem deja de multe ori, expusă în geamurile unei librării. Aşa a fost şi cu o stropitoare galbenă, dar aia e o altă poveste. Tot cartierul se umpluse de viitori tenismeni, care loveau cu entuziasm pereţii blocului şi din când în când câte un geam. Eu am decis că nu există loc mai…Read more …
Best thing I learned so far

Best thing I learned so far

I have not yet reached that all-knowing wisdom age, not sitting on my beach house porch teaching youngsters all life’s secrets. However, there is one essential thing that kept on showing to my face in various moments, as a constant and nagging reminder that I could do better than that and that I should do better than that. Best thing to do in life is to be positive. True, that’s what my mother used to tell me when I was quite little to grasp the meaning of it, yet I did keep it…Read more …
Simplu

Simplu

E simplu să te trezeşti. Încet, să nu scuturi visele atârnate încă pe pleoape. Să-ti zâmbeşti, întâi ţie, să ştii că eşti. Să-ţi arunci îngândurările sub valurile unui duş. Să nu cauţi în garderobă motive să ieşi superficial în evidenţă. Să îmbrăţişezi soarele şi să le zâmbeşti şi celorlalţi, că poate au uitat cum se face. Să te duci unde trebuie/îţi place/vrei ca într-o călătorie aventuroasă. Să asculţi şi să ajuţi nu pentru că ţi se cere, ci pentru că poţi. Să ai în căşti o piesă care te face să vibrezi. Să…Read more …
Mi-e ruşine

Mi-e ruşine

În anumite aspecte, suntem un popor de oameni ruşinaţi si ruşinoşi. Cel mai mare păcat când eram mică era clar ruşinea. Îmi imaginam mereu o mie de ochi aţintiţi spre greşeala mea şi un număr proporţional de degete îndreptate către ea, tocmai pentru a o scoate în evidenţă. Nu e un secret că românul e ruşinat de toate lucrurile care au mers prost, încă de la Decebal încoace. Că a fost ales un preşedinte nu tocmai potrivit, că economia e cu toate picioarele în groapă, că nu mai sunt lebede pe vreun lac…Read more …
Your life is a car

Your life is a car

Your life is a car. You just got it and it’s amazing. Your family and friends, even people that don’t like you that much look at you in a different way now. You somehow passed the license exam from the first try and are ready to take the streets. You’re anxious to go for a ride and impress that kid in school that always made fun of you. Except that, thrilled as you are, kind of manage to forget how the breaks and other stuff function, maybe neglect a sign or some red…Read more …
Tu când ai învăţat să gândeşti?

Tu când ai învăţat să gândeşti?

Eram în clasa a noua şi aveam cel mai sever profesor de limba română din liceu. La una dintre primele ore mi-a pus 5 (DRAMA). Pentru că încercasem să reproduc din manual o analiză la Amintiri din copilărie. Nu neapărat pentru că ideea era proastă, ci pentru că nu era a mea. Nici măcar nu încercasem să găsesc eu singură răspunsul la întrebare. Ceva nu se lega. Îmi aminteam de caietele pline de comentarii pe care le memorasem pentru Capacitate. Adică nu aşa se face? Şi apoi imaginea: elevi perfect aliniaţi, eventual cu…Read more …