Asociaţia plâgăcioşilor recunoscuţi
10 Flares 10 Flares ×

Recent spuneam cât de mult îmi plac oamenii frumoşi, pe care mi-i doresc aproape, care mă inspiră şi mă conving că există speranţă în lume. Cu un fel de contra-exemplu, ce prefer să nu am prin preajmă sunt plângăcioşii. Genul de oameni pentru care simplul fapt că săptămâna începe într-o zi de luni e absolut devastator.

De fapt, ei sunt doar nişte egoişti a căror maximă plăcere este să epuizeze psihic orice persoană le iese în cale, prin poveştile presupuselor drame care par a-i pândi la toate colţurile. Că a întârziat metroul, că a ajuns prea repede, că e prea cald, că e prea frig, că muncesc prea mult, că nu au nicio ocupaţie şi se plictisesc. Toate devin motive de lamentări in extenso, de victimizare. După o noapte cu puţine ore de somn nici eu nu sunt cea mai plăcută companie şi sigur pot scoate câteva of-uri. Iar asta i se poate întâmpla oricui. Să alegi să faci din asta un stil de viaţă e departe de a fi benefic sau profitabil.

Îmi amintesc oripilarea unui prieten străin după întâlnirea cu nişte adepţi ai stilului. Pentru el fusese un adevărat şoc să asiste la un asemenea spectacol, total de neînţeles din perspectiva spiritului său pragmatic. Iar eu încep să cred că suntem un popor campion la asta. Câteodată pare aproape imposibil ca într-un grup nou să nu dau şi peste vreun vampir de ăsta energetic, pregătit de atac.

Democratic vorbind, fiecare are dreptul să facă fix ce îşi doreşte şi visează. Dacă de când erai mic tot ce voiai să faci în tot restul existenţei era să te plângi şi încă vrei cu ardoare asta, fă-o. Ţie însuţi în faţa oglinzii sau altora exact ca tine. Înfiinţează un club al plângăcioşilor, o asociaţie, o organizaţie. Poate iese ceva. Sau lasă-te. Ruda noastră mai puţin evoluată, maimuţa, nu se dă cu capul de copaci că nuca de cocos e prea sus, caută o piatră, un băţ, orice şi o aduce la nivelul ei. Pentru că altfel moare de foame. 😉

foto via flickr

10 Flares Twitter 0 Facebook 10 10 Flares ×

Written by Anamaria

Crescută pe dealuri și prin copaci, am trecut prin liceu teatral, am studiat științe politice, am job într-o corporație și VISEZ. Ziua, noaptea, la prânz, dimineața. Nu sunt o persoană matinală. Mai multe informații găsești aici

This article has 1 comments

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *