106 Flares 106 Flares ×

Mică fiind, aveam o privire ageră de vultur care nu doar că zăreşte prada de la mare distanţă, dar poate să pună pe ea şi o etichetă cu coordonatele GPS exacte. Prin anii de şcoală nu puteam să mă fofilez când nu ştiam lecţia motivând că nu văd ce scrie pe tablă. Spre deosebire de colegii care purtau ochelari şi aveau un aer mai precaut, nimic nu mă împiedica să pun în aplicare toate tâmpeniile care îmi treceau prin cap. Dar nici pe colegi să mă ‘invite’ la tradiţionalele bulgăreli din pauze sau în drumul spre casă.

De ceva vreme însă, mă tot surprindeam încruntându-mă şi apropiindu-mă de ecrane şi hârtii ca şi cum aş fi putut oricând să muşc din ele cu ură. În zare erau nişte forme, dar la fel de clare ca şi cum o furtună de nisip tocmai trecuse peste ele. Nu foarte convinsă şi destul de timidă am început să caut un specialist într-ale vederii.

Prin aprilie mi-am făcut o programare şi am constatat că aş putea în continuare să pozez în vultur, dar doar cu ochiul drept. Stângul a hotărât să ia o pauză, de vreo 0,5 puncte aşa. Totuşi, cum venea vara, mi-am spus că bugetul pentru un accesoriu oftalmologic nu putea fi încă aprobat. Şi aşa au mai trecut nişte luni.

Escapadele la mare şi soare demult încheiate, săptămânile trecute m-au cuprins remuşcările şi i-am mai făcut o vizită medicului, să fiu sigură că îl văd la fel de bine (sau de prost). Am râs, am glumit, dar i-am zis că nu ne mai întâlnim şi a treia oară. Şi de data asta, cu reţeta în dinţi, încă neîmpăcată cu soarta nemiloasă, am ajuns la clinica recomandată, vag pregătită pentru marea provocare: ramele. O domnişoară foarte răbdătoare a avut privilegiul de a asculta un întreg registru de vai-uri, of-uri şi suspine, până când m-am convins să fac pace cu mine şi să aleg. Îmi era şi puţină foame, dacă e să întregim contextul.

Încă nu sunt obişnuită cu noua mea imagine şi tot consider că puteam să mai vânez neaccesorizată câţiva ani, mă felicit totuşi că nu am fost mai delăsătoare de atât (mare noroc că vara nu durează mai mult). Mai jos e şi prima fotografie publică a schimbării. Judge for yourself.

ochelari de vedere1

106 Flares Twitter 0 Facebook 106 106 Flares ×

Written by Anamaria

Crescută pe dealuri și prin copaci, am trecut prin liceu teatral, am studiat științe politice, am job într-o corporație și VISEZ. Ziua, noaptea, la prânz, dimineața. Nu sunt o persoană matinală. Mai multe informații găsești aici

This article has 1 comments

  1. Ioana Reply

    Welcome to the club! Poate acum nu mai ai parte de bulgăreli ca pe vremea liceului, dar crede-mă când spun: s-ar putea să-ți fie de folos dacă treci pe lângă vreo școală sau pâlcuri de copii :) Other than that, you are sexy and you know it! We should celebrate this event :) Și pentru că a venit frigul, chiar vreau să te văd intrând într-un local și făcând pauza de „stai să mi se dezaburească lentilele ca să văd unde să mă așez”.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *