La prima întâlnire mi-ai dat o palmă

La prima întâlnire mi-ai dat o palmă

Primul contact cu Bucureştiul a fost într-o îndepărtată primăvară. Venisem cu mama să depun dosarul de concurs pentru facultate. Dosar la care muncisem ceva luni şi pe care îl ţineam strâns la piept, cu gândul la viitor şi încrederea că până la stele s-a construit pentru fiecare câte o scară rulantă. În inima oraşului am ajuns dimineaţa, cam la ora la care se pleca spre birouri. În staţia de autobuz de la Cişmigiu, o doamnă foarte dedicată profesiei ei muta praful din stradă pe oricine fusese atât de lipsit de inspiraţie încât trecuse…Read more …
Maşina timpului

Maşina timpului

Copilăria glorioasă post comunism mi-am petrecut-o la bunici, într-un sat nordic, cu dealuri şi foarte mult verde. De cum se făcea frumos pe afară şi bineînţeles cât era vara de lungă activitatea mea preferată era să mă contopesc cu natura, să explorez toate cotloanele ei, toate tufele şi pomii. Câteodată cu avizul bunicilor, de cele mai multe ori fără. Părinţii mă vizitau cu rândul în timpul săptămânii şi mă luau în oraş duminica, să nu mă sălbăticesc complet. Oricum urbea îmi displăcea la nivel celular şi (foarte ironic acum) aşteptam nerăbdătoare venirea dimineţii…Read more …
Eu şi drumul meu

Eu şi drumul meu

Eram prin anul doi de facultate, nu chiar proaspăt adoptată de marele oraş, dar nici chiar atât de cunoscătoare a minunatei capitale. Prietena mea Andra se implica într-un proiect de teatru social şi tocmai avea o reprezentaţie la Romexpo. Cum la altele nu participasem şi curioasă să aflu despre ce anume e vorba, i-am dat cuvântul meu de cercetaş că ma voi număra şi eu printre spectatori. De Romexpo clar mai auzisesem, dar până acolo încă nu ajunsesem. Andra, săritoare şi grijulie aproape ca o mamă, mi-a explicat în detaliu cum să găsesc…Read more …